Le-am găsit pe mail, de pe la începutul lui septembrie dar abia acum am deschis mesajul respectiv… nu cunoaştem autorul…
“FOAIE DE PARCURS”. CĂTRE … ?
La începutul lui septembrie ministerul a trimis în teritoriu, sub semnătura d-nei Iulia Adriana Oana Badea, secretar de stat, un document cu un nume ciudat, pentru domeniul învățământului: foaie de parcurs.
Un document care este un exemplu edificator pentru multe dintre ”calitățile” documentelor emise de actuala conducere a ministerului educației: înșiruire de platitudini, inconsecvență, necunoaștere, lipsa contactului cu realitatea școlii.
Acest enunț este realmente năucitor: adică doar școala? Ce fac ceilalți parteneri educaționali? Școala a rămas singură atât cu partea formativă a educației tinerei generații cât și cu cea educativă? Ce fac părinții? Ce face comunitatea? Ce face societatea civilă? Agenții economici?
Mai întâi, nu-i așa că acest text ne trezește ”duioase” nostalgii după sfânta limbă de lemn?
Și, nu-i așa, planificările calendaristice oferite, pentru prima dată, de către minister cadrelor didactice, rezolvă problema absenteismului: milioanele de absențe vor dispărea ca prin farmec, elevii se vor înghesui să intre pe porțile (pardon, ușile) închise ale școlilor (se vor deschide doar cu cartelă!) pentru a nu lipsi de la minunatele ore ținute de dascălii care vor avea, pentru prima dată, planificări puse la dispoziție de minister! În ce sens trebuie să fie atrăgătoare lecțiile dascălilor pentru elevii care vara aceasta nu au venit la meditațiile ținute de dascălii chemați din concedii pentru ei? Interesante gen 90 – 60 – 90? Să fie ecuația … pe versuri de Florin Salam și muzică de Nicolae Guță?
Oamenii aceștia de unde vin? Până acum nu se făceau aceste lucruri? Atunci de unde au numărat ei milioanele de absențe (care erau și până în acest an, doar acum s-au sesizat ei că…)? Păi de … ani scrie pe coperta catalogului acest lucru: absențele elevilor se consemnează la începutul orei de curs … Ei din ce țară vin? Bine, unii nu au ținut o oră de curs în România și nu au dat o notă în România dar au pretenția să ne învețe pe noi, ei neștiind lucruri elementare despre învățământul românesc!
Cum se va face pontajul acela cu cartela? În vest există condițiile necesare pentru a se introduce acest sistem, dar la noi? Unde se montează sistemul de acces pe bază de cartelă: pe poarta școlii? Poartă care nu există sau stă să cadă? Poartă a unui gard inexistent, sau rupt, sau are un metru sau un metru și ceva înălțime? Cine o ia în seamă?
Sau se montează pe ușa de intrare în școală? Și atunci elevii nu mai ies în pauză în curtea școlii, pentru că dacă o fac atunci ziua se duce cu intratul și ieșitul din clădire în curtea școlii. Și primii care vor sări în sus vor fi părinții: dar ce, asta este pușcărie? Să nu aibă copii voie să iasă în curtea școlii (a se citi să chiulească puțin)?
Pentru a pune în aplicare o astfel de măsură, autoritățile statului, locale și centrale, ar trebui să facă ceea ce trebuiau să facă mai de mult (și mereu!): adică să investească mai mult în elemente de siguranță a instituțiilor de învățământ – împrejmuiri corespunzătoare (care să împiedice intrarea oricăror ”persoane” în incinta școlilor, s-au văzut atâtea cazuri de violență asupra elevilor și cadrelor didactice realizate de persoane care au pătruns foarte ușor în incinte școlare neamenajate corespunzător), paza unităților școlare cu personal autorizat nu de către profesorul de serviciu, posturi de pază de noapte, etc…
Într-o școală cu 1300 – 1500 de elevi care învață în două schimburi, vă imaginați cum arată ieșirea a 600 – 700 de elevi din schimbul I și intrarea a 600 – 700 elevi din schimbul al II-lea și cât durează, pe un singur punct de acces dotat cu sistemul respectiv?
Problema evaluării
Evaluarea este, în orice domeniu de activitate, una dintre cele mai dificile sarcini ale managerului. În învățământ mai mult ca în multe alte domenii și datorită faptului că activitatea didactică, ca mai toate activitățile care se desfășoară ”cu omul”, are un grad de complexitate datorită căruia este greu s-o înghesui în niște tipare pe care apoi să le cuantifici. Cine crede că poate face asta, înseamnă că nu a lucrat în învățământ, ca dascăl. Poate ca ”dascăl funcționar” (fără supărare pentru funcționari, se înțelege ce vreau să spun, nu e nimic peiorativ la adresa funcționarilor).
Aici vorbim întâi de inconsecvență: la început, când s-a vorbit prima dată despre testări inițiale, s-a spus că se vor da la toate disciplinele. Acum nu, doar la cele nominalizate! Atunci profesorii de la disciplinele nominalizate au dreptul să întrebe: de ce? Pentru că ministerul recunoaște că aceste discipline sunt mai importante pentru dezvoltarea elevului? Păi în România salarizarea cadrelor didactice este aceeași, indiferent de disciplina predată! Și atunci de ce se face această discriminare? De ce unii dascăli să muncească mai mult și să ia aceeași retribuție? Mai mult: mai încolo se vorbește despre gradația de merit și ”măsurarea progresului”! Păi dacă nu se dau testări inițiale și finale, cum se ”măsoară” progresul la acele discipline? Acei dascăli cum vor fi remunerați? Cum se ”măsoară” bucuria copilului care a promovat examenul (indiferent care este acesta)? Cum se cuantifică (în puncte, ”pe puncte”, ca pânza în război?) strălucirea din ochii lui? Dar lacrima din ochii părintelui lui? Cum îl recompensăm pe dascălul respectiv? Cu ”cât”?
Dacă e vorba ca ”progresul măsurat” al elevilor să fie element de salarizare, atunci toată lumea să dea testare!
Apoi vorbim despre standardizare: nota de 7 de la Sighet să fie la fel și la Babadag și la Sfântu’ Sava! Dar după aceea spunem că testele se vor realiza în școală, pe baza unor MODELE elaborate de SNEE. Modele adaptate specificului local. Care să fie acesta la ecuația de gradul doi? La Zimnicea… și la Dorohoi … Cum? Care? Și atunci unde-i standardizarea?
Nu! Să se dea test cum se dă la evaluare/bacalaureat: același subiect pentru toată țara la aceeași disciplină/an de studiu și la aceeași oră. Să vedem cât durează? Altfel, ”cu specificul local”, am mai văzut. Ca bacurile de până anii trecuți! Dacă vor bal, să fie bal!
Testele se dau după două săptămâni de recapitulare. Care recapitulare? În mult lăudatele planificări puse la dispoziția profesorilor pentru prima dată de către minister, unde sunt orele respective? Și acele planificări au girul ministerului (chiar se laudă cu ele) prin semnătura doamnei Badea!
Una este adaptarea procesului de învățare la particularitățile elevului – aici am priceput, nu toți știm sau înțelegem aceleași lucruri – dar testele/modelele de ce ”trebuie adaptate în funcție de condițiile locale”? Ce înseamnă ”condiții locale” pentru ecuația de gradul al doilea? Ce-i atâta de ”local” la ea la Dorohoi, Moldova Nouă sau la Agigea? Evaluăm după ”condiții locale” sau după standarde naționale?
Standardizarea evaluării se fundamentează pe experiența directă a cadrelor didactice? De ce? E și ea ”standardizată”? Cum?
Nu mai vorbim de ”măsurarea” progresului școlar și compararea lui cu nivelul școlii. Cum se face? Ce comparăm? Cum se face media școlii la disciplina respectivă? Nu există nici o precizare, deci fiecare va face cum îl taie capul!
Dar despre legătura ”progresului măsurat” cu salarizarea: care ”progres” este mai substanțial, va duce la creșteri salariale mai mari?
Și cum compari ”progresul de la științe exacte cu cel de la educație muzicală, vizuală sau sportivă?
Cum se dau testările inițiale: la aceeași disciplină și an de studiu dintr-o dată sau la ore și/sau zile diferite? Cu aceleași subiecte? Păi cei din ziua a doua vor ști subiectele și vor avea note mai mari! Acest lucru este bun sau rău pentru clasa și profesorul respectiv? Dacă nu sunt aceleași subiecte, atunci se compară mere cu pere!
Unde sunt, în planificările puse tot de minister pe site, orele pentru test și mai ales cele două săptămâni de recapitulare? Ambele documente sunt ”emanate” de la același organism – ministerul educației – la distanță de câteva zile. Autorii lor nu s-au întâlnit, nu s-au consultat? Noi acum începem să predăm sau facem recapitulare două săptămâni și apoi dăm testele și abia apoi începem materia noului an?
De unde scoatem orele pentru cele două săptămâni? Facem fiecare cum vrem, și apoi vrem standardizarea abordării actului educațional la nivel național?
Despre comunicarea rezultatelor testului inițial: dacă un dascăl are o oră pe săptămână la disciplina sa îi vor trebui 18 clase pentru a avea norma. Dacă aceste clase au efectiv complet, va avea 18*30 = 540 de părinți. Dacă acordă 5’ fiecărei întâlniri cu părinții fiecărui elev rezultă 540*5’ = 2700’ adică 2700’:60’/oră = 45 de ore. Dacă va acorda două ore pe săptămână acestei activități de comunicare cu părinții, va avea nevoie de 45:2=22 sau 23 de săptămâni de întâlniri cu părinții pentru a le comunica rezultatele de la testul inițial din septembrie 2011, adică până prin martie viitor (am scos săptămânile de vacanță). Deosebit de prompt și eficient, nu?
Despre educația remedială: s-a spus că 25% din orele la disciplina respectivă vor fi la dispoziția profesorului pentru activitate diferențiată – remedială sau pentru elevii cu performanțe peste medie. Sunt capitole la care repartiția este de forma ora și tema și apare o oră sau două la dispoziția profesorului. Când face acesta și educația remedială și cea pentru elevii cu performanțe peste medie?
La sfârșitul anului școlar se reiau testele, de data aceasta finale. La clasele terminale – a VIII-a, a XII/XIII-a – este test înainte de test : test final înainte de evaluare națională sau, respectiv, bacalaureat? Cu ce rost? În care ore?
Și la disciplinele care nu dau teste (de ce?), cum măsor progresul, performanța? Pentru că se vorbește de corelarea acestora cu salarizarea? Și cum o compar pe cea de la limba română sau matematică cu cea de la educație muzicală sau educație fizică? Și, implicit, și măririle salariale ale profesorilor respectivi?
Deci problema aceasta a ”măsurării” performanței cred că este mai dificil de abordat și merită mai multă atenție. Performanța ar putea avea o definiție la Sfântu Sava și alta într-o școală de la Cuca Măcăii unde profesorul se bucură dacă elevul vine din două în două zile la școală că atunci scapă de la muncă, de la câmp, sau atunci e rândul lui la încălțat tenișii.
Și oare ea se aplică cu aceeași parcimonie peste tot?
Cum se definește performanța în parlament? Sau în guvern? În număr de legi declarate neconstituționale? Cum se măsoară ea: în zile lipsite, în ore dormite, în voturi la două mâini, în ”vizite de lucru” unde a înțărcat dracu copii, sau în ce? Cred că și dascălii ar vrea să vadă criteriile de performanță în parlamentul României și legătura lor cu grila de salarizare.
