Didactica Matematicii

Pagina de Didactică a Asociaţiei Culturale "Mâine"

Despre felurile de întruchipări sau în căutarea vinovaţilor

Posted by cmiinescu pe Septembrie 25, 2009

După douăzeci de ani de căutare, credem că am reuşit să identificăm vinovaţii pentru tot ceea ce se întâmplă în România de azi! Pentru modul în care gândim şi acţionăm, pentru atitudinea noastră, pentru percepţiile şi sentimentele noastre, pentru modul în care ne implicăm sau fugim, pentru pactul cu diavolul pe care îl semnăm aproape fără să clipim, în fiecare clipă…

 

Primul vinovat este creatorul „Mioriţei”. Copleşit de frustrări, pe fondul unui creştinism original, autorul/autorii au creat un model antisocial de implicare prin neimplicare totală. Acceptând ideea unei predestinări punitive, el/ei creează premisele unui viitor sumbru în care oamenii nu numai că nu trebuie să se împotrivească răului dar, mai mult, trebuie să îi asigure toate condiţiile pentru a se realiza. Fără negociere, fără fugă, fără ajutor… Totul se va împlini în toate amănuntele, urmând riguros un algoritm dus la perfecţiune de însăşi victima….

Precedentul fiind creat, dar prelucrând creativ mesajul „Mioriţei”, un alt frustrat reuşeşte să arunce „pe piaţă” zicerea „capul plecat, sabia nu îl taie” , legiferând astfel o stare de spirit iniţial care, treptat se transformă într-un modus vivendi ideal şi fără neplăceri. Reuşim astfel să traversăm istoria suportând aproape firesc şi otomani şi ruşi şi comunişti şi pe toţi cei care, pe rând au pus la cale proiecte mioritice pentru a se descotorosi de noi. Numai că, între două lovituri de bici am avut răgazul necesar de a trage cu ochiul în ograda fanariotă de unde am început să acumulăm deprinderi folositoare. Şi din colţul nostru de Orient murdar (cum îi spune Goga la un moment dat) am început să devenim şmecheri, dar doar cât să moară şi capra vecinului…

Au urmat apoi „vin ai noştri, pleacă ai noştri” şi, mai departe „schimbarea conducătorilor bucuria nebunilor”, ziceri atribuite înţeleptului popor român, deşi revoluţiile bune sau rele, nu poporul le-a făcut ci o mână de oameni care au crezut că ştiu şi pot mai mult decât ceilalţi…

 

Următorul vinovat – cel puţin pentru noi, cei care am terminat liceul până în evenimentele din optzeci şi nouă – este dascălul. Este vinovat pentru că ne-a crescut cu minciuni, pentru că ne-a format într-un spaţiu vidat, anaerob. De la el am învăţat că binele învinge întotdeauna răul, că acesta din urmă nu se poate ascunde la infinit, că oamenii răi vor regreta în agora acest lucru mai devreme sau mai târziu şi că nicio fată de împărat nu va rămâne nemăritată. Au reuşit astfel să ne îmbrâncească într-o lume în care oamenii vorbeau altă limbă, se închină altor zei şi care, dacă vor pot face răul bine şi binele rău. Unde fetele se mărită sau nu, unde iubirea devine ridicolă în gura celor care o cântă, unde virtutea este greşeala supremă! Fără nici un avertisment am trecut prin sârma ghimpată către o libertate din cărţi, către o lume stilizată caragialesc, dar plină de mucegai…

 

…şi dacă ştim asta, de ce ne ocupăm de fiul nostru în acelaşi fel? De ce ne educăm elevii în acelaşi mod? De ce continuăm să îi minţim după aceleaşi modele vetuste?

Autori: Corina Şi Cătălin Mîinescu, septembrie 2009

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: