Didactica Matematicii

Pagina de Didactică a Asociaţiei Culturale "Mâine"

Despre Şcoala rurală din nou, cu tristeţe

Posted by cmiinescu pe Noiembrie 5, 2009

Nu vom vorbi despre ce a însemnat învăţătorul – Dascălul – în istorie, nici despre respectul ce îl însoţea pretutindeni. Nu vom vorbi despre ce ar trebui să reprezinte el acum şi nici despre ce ar fi bine să se întâmple în şcoala din spaţiul rural.

Ne-am propus să analizăm situaţia existentă, imaginea şcolii şi a corpului profesoral din şcoala de la ţară. Pentru că, aşa cum se poate constata, realitatea ne dezvăluie o şcoală rece, ştearsă, cu oameni stresaţi şi îngânduraţi, cu copii trişti al căror respect se pierde treptat, care nu mai au modele viabile şi cărora le este greu să mai înţeleagă sensul şi valoarea educaţiei şi a culturii…

Cum s-a ajuns aici? Ce resorturi ascunse au fost activate şi au reuşit să înnegureze tradiţia, obiceiurile şi puritatea care stăpâneau pe aceste tărâmuri mirifice cântate de sute de ani de către scriitori? Ce forţe ascunse (malefice?) transformă – încet dar sigur – ţăranul român într-un pseudo-orăşean inadaptat, într-un consumator fără discernământ?

Nu ne-am propus să descoperim reţeta schimbării căci suntem conşienţi de imposibilitatea implementării unui program sau o unui model pe scară largă şi care să rezolve global o stare de fapt care riscă să iasă de sub control. Putem doar să căutăm posibile cauze, iar dacă sunt încă activate, să încercăm să le modificăm în sensul reintrării în matcă a lucrurilor.

Sigur că întorsătura pe care a luat-o istoria după evenimentele din decembrie nu se putea să nu influenţeze viaţa satului românesc şi a „ţăranului”. Pe măsura înaintării în capitalism, în absenţa unei tradiţii democratice, locuitorii satului au fost profund afectaţi: pe de o parte cei care deveniseră „clasa muncitoare” a marilor aglomerări urbane industriale s-au trezit fără locuri de muncă şi fără bani pentru a-şi plăti întreţinerea apartamentelor primite. Cei rămaşi lângă glie au înţeles (dar încă se mai luptă cu acceptarea acestui dureros adevăr) că nu îşi mai pot munci pământul decât pentru acoperirea unei părţi a consumului propriu, lucru care, oricum implică un volum imens de muncă, bani mulţi şi adaptarea la modern (seminţe selecţionate, îngrăşăminte, insecticide, etc.). Oamenii care fac pâinea constată că trebuie să înceapă să îşi cumpere pâinea…

Începe astfel dezrădăcinarea – oamenii aleg să plece pentru a face lucrurile grele şi neplăcute ale altora, pe bani puţini şi umilinţă…

Lipsa banilor, noile reguli ale democraţiei şi ale societăţii de consum încep să ducă treptat la o adaptare dureroasă a locuitorilor satului românesc care a însemnat îndepărtarea de tradiţii, de obiceiuri, de lucrul bun făcut de mâinile crăpate de soare şi de muncă ale „ţăranului”. Omul de la ţară devine astfel un hibrid plin de frustrări şi nemulţumiri între orăşean şi ţăran…

În aceste condiţii cei care sufăr, cei care îşi modifică ireversibil viaţa sunt copiii. Copilăria lor se transformă într-un şir nesfîrşit de „treburi de adult”. (Întrebând odată tatăl unui elev de ce fiul său din clasa a VI-a munceşte cot-la-cot cu el, acesta răspunde: „cine îmi va munci pământul? Pentru ce l-am făcut dacă nu mă ajută la muncă?”. Fără comentarii..).

Viaţa la ţară începe să fie brăzdată de alcool şi violenţă domestică, evenimente la care copiii devin părtaşi şi din care, treptat învaţă că acesta este mersul firesc al vieţii. Ei se adresează unul altuia cu apelative vulgare, cu strigăte ciudate, cu „drăcuituri”…

Ce poate face şcoala? Ce mai înseamnă şcoala rurală în acest context? Cum şi cât poate lupta profesorul de aici în acest context şi în condiţiile în care el însuşi este copleşit de neîmpliniri şi neajunsuri?

Ajungând în acest punct nu putem să nu facem apel la rolul său de adevărat apostol. Şi la menirea sa în educaţie.

Nu întâmplător Iisus a spus: „lăsaţi copiii să vină la mine!”. De aici începe totul. Ei au acea puritate şi acea frumuseţe pe care adulţii le pierd cu bună ştiinţă pe măsura înaintării în vârstă. Sufletele lor comunică şi se lasă modelate de cultură, de educaţie, de „carte”.

De aici trebuie pornit!

Dacă ne-am asumat această menire (ne-am ferit să spunem „meserie”!) trebuie să ne asumăm imensa responsabilitate pe care o avem: pentru că eu, profesorul de la ţară trebuie să fac educaţie copiilor de la ţară. Şi trebuie să încep prin a le spune „copiii mei”. Pe lângă radicali şi Teorema lui Pitagora este necesar să le vorbesc despre viaţă, despre familie şi gospodărie, despre beneficiile cărţii, despre oamenii mari ai ţării şi ai lumii care au reuşit prin seriozitate, prin muncă şi prin conştiinţa rolului lor pe pământ. 

Este foarte greu să ţii prelegeri despre morală într-o lume din ce în ce mai imorală, să vorbeşti despre modele ca Brâncuşi, Titulescu, Eminescu sau oameni care au excelat în domeniile lor. Este greu să te faci înţeles în condiţiile în care după şcoală copiii se întorc în acelaşi mediu…

Dar aceasta este lupta noastră care, deşi piedicile se înmulţesc, trebuie dusă cu tot mai multă putere. Putem încerca să readucem cartea în conştiinţa copiilor, reînviind dragostea pentru educaţie, pentru cunoaştere.

Copiii înţeleg că Şcoala este locul în care se simt în siguranţă, locul unde există oameni care îi iubesc şi îi apreciază – pentru unii dintre ei este poate singurul loc unde cineva îi mângâie şi îi dojeneşte părinteşte…

Asta putem face noi, profesorii şcolilor rurale. Noi, cei care avem în mână viitorul acestei ţări, al acestor câmpuri, al satului românesc care mai aşteaptă răbdător întoarcerea „ţăranului”…

___________________________________________

Autori Corina şi Cătălin Mîinescu, noiembrie 2009

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: